noaptea mea de filme...(partea II)

Al doilea film a fost tot inspirat din fapte reale...The Express...Un film despre o poveste de viata din anii '40.Un baiat pe nume Ernie Davis,viata lui si lupta cu cei din jur. O adevarata lectie de viata,curaj si capacitatea de a nu renunta orice ar fi. nascut intr-o familie de negri,crescut de bunicii care nu aveau posibilitati deosebite,Ernie si fratele lui mai mare sunt nevoiti sa culeaga sticle goale de pe sinele trenului. Insa nu erau singurii care faceau asta, iar ghinionul le-a scos in cale o banda de alti copii insa albi. Fratele lui Ernie se sperie si fuge,insa acesta ramane sa- infrunte singur pe baietii albi. Cand se vede atacat o rupe de fuga spre casa si pe drum isi da seama ca asta ii place sa faca cel mai mult. Sa alerge si sa sara peste obstacole... Cand mama lui ii propune sa se mute intr-un alt oras,singura sa bucurie este sa descopere la scoala la care se muta,un teren destul de mare de fotbal american. Acolo este descoperit de un mare antrenor al echipei The Scouts care il racoleaza si face din el un mare sportiv. Ernie impreuna cu echipa reuseste sa aduca The Scouts in fruntea campionatului National si sa infranga puternica echipa a Texasului. Insa poveste nu se termina chiar atat de frumos,pentru ca Ernie descopera la varsta de 21 de ani o leucemie rapida,care il impiedica sa mai joace. Reuseste insa sa gaseasca in cadrul echipei un jucator mai bun chiar decat fusese el,un tanar tot negru si cu dorinta de a se afirma. Moare la varsta de 23 de ani,iar numarul lui 44 a fost scos de pe tricourile echipei de atunci. Inca o poveste de viata care merita vazuta si din care se pot invata multe...

noaptea mea de filme...(partea I)

N-am avut somn...si ca atare m-a pus naiba sa ma uit la niste filme...Ce sa zic,am gasit doua care chiar mi-au placut(si nu ma intereseaza opiniile contra). Mi-au placut pentru ca-s inspirate din fapre reale,nu sunt aiureli si tampenii care n-au avut,nu au si nici nu vor avea vreodata loc...
Primul "Seabiscuit"(Cursa secolului-trad.rom.) in rolul principal Tobey Maguire. Filmul trateaza 4 vieti separate pe care viata le uneste la un moment dat. Regasim America anilor '30 in plina criza economica. Red Pollard (Tobey) face parte dintr-o familie destul de instarita,dar care in mijlocul crizei nu mai face fata. Una din pasiunile lui era calaria si nu orice fel,ci pe cai de curse. Desi era destul de inalt pentru un jocheu,greutatea nu-i facea probleme,astfel incat tatal lui se decide cu greu sa-l dea spre adoptie unui proprietar de cai mai instarit. De aici viata lui red se complica el ajungand sa joace box pentru a mai castiga un ban in plus.
Al doilea personaj care intra in discutie este un imblanzitor de cai pe nume Tom Smith(Chris Cooper),care ducea o viata destul de simpla,cutreierand campiile americii in cautarea murgului perfect.
Al treilea personaj, este milionarul Charles Howard (Jeff Bridges) care dupa moartea stupida a fiului sau se desparte de sotie si se recasatoreste cu Marcela (Elizabeth Banks) si decide sa investeasca in cursele cu cai.
Al patrulea personaj intra in scena tocmai cand cei trei de mai sus se intalnesc la un targ unde se vindeau cai de cursa. Seabiscuit era un cal mic,avand un defect la un picior,destul de indesat si antrenat sa piarda in curse. Era folosit drept momeala pentru alti cai si era obligat sa piarda. Cand nu a mai fost bun de asa ceva l-au legat cu lanturi si l-au folosit sa macine grau si porumb. Pus sa mearga in cerc si cate 12 ore pe zi,Seabiscuit uitase efectiv ca mai este cal.
Tom Smith insa vede ceva in ochii calului si il sfatuieste pe milionar sa-l cumpere. Tot la targ il gaseste si pe Red si de aici destinele celor 4 se unesc.
Povestea este reala. In film apar chiar si comparatii facute cu ceea ce se intampla in istoria Americii acelor vremuri. Micul calut ajunge imaginea cea mai cunoscuta si mii de oameni veneau sa-l vada in cursa. O adevarata lectie de viata filmul m-a tinut cu sufletul la gura pe toata durata lui...Si acesta a fost doar primul film din noaptea mea de nesomn...

Separate again...

We had to say goodbye today again... My heart and my mind are empty. I can't concentrate on anything and all i do is to remember our time together. How many times in this life we'll have to say goodbye like today? I have no idea.All i know is that i miss him. I miss his hugs and kisses,the smell of his skin and the taste of his lips. I feel somehow incomplete. Even the radio is against me playing some stupid song that matches me perfectly.
I am supposed to get ready for France. How can i do that when all i think about is him? He's on the way home,trying to sleep a bit in an unconfortable bus. A long way to his home where he will feel like i do. An empty shell ready to give it's life just to see the other again. I saw the bus leaving today,i saw his eyes full of tears, saying "Come with me!" i wish i could do that. I wish i could stop the bus from taking the one one i love. But i can't. I'm powerless against life and things we both have to do. His exam,my scholarship, his new job,my second university. And still we have plans and dreams together. We plan to visit eachother as fast as possible. We plan to have a great summer together with lots of fun. I hope we can make all our dreams true.
God when love finds you,it's impossible to get away. I'm still wondering what he did to me. How can i love someone like this? Me? I always said i can survive without a boyfriend. The same me that 6 months ago saw life only in black and white,living in a world divided in 2: me and the rest. Now i have colors around me. I can see love and i found him.
All i know is that life isn't perfect. If he was close to me,maybe our famillies wouldn't agree with us,maybe we would have different problems and we couldn't be happy. Now,we have all: everyone is happy for us,we are happy,we believe we match damn good,but the distance is ruining everything. Our precious little world is ruined when we have to say goodbye. I hate to do that. Separate again...