fantastic!

Am peste strada de mine un cimitir. Abia azi de dimineata l-am vazut.Nu sunt la mine acasa ci in Iasi si n-am observat pana azi ca vecinii de peste drum de mine au poate si cate o suta de ani la activ.Ma gandesc...multi dintre ei sunt deja oale si ulcele.Dar totusi,ii pot numi vecini.

Si stau si ma intreb, cum naiba am ajuns eu aici avand in vedere ca acu 3 zile umblam pe acasa pe la mine si ma certam cu mama ca n-o ajut anul asta la curatenia de toamna. Da' acuma...na'! Se mai intampla.Lasa sa-l mai puna si pe tata la treaba.Revin...Am ajuns aici duminik seara pe la 6 jumate cu rapidu ala de 12 din Bucuresti.Ce sa zic,conditii bune,tren curat,macar baia era fff curata in rest...Ca la noi.Babe umblatoare si urat mirositoare.Am nimerit de fiecare data cate una.Din Craiova la Bucuresti ni l-a laudat una pe fisu de-am zis ca mor.Dupa o ora aveam impresia ca-l stiu pe bietul om de cand ma-sa la facut.Cica era mare "catindat" mare prin Brasov la nush ce partid,un mic VP local. Asa il descria baba morisca asta de baba. In plus,ca nu cumva sa mor proasta am aflat si care sunt preturile pentru nunti la restaurantele din Calafat(de unde era baba) si mai ales cate gaini si-a luat toamna trecuta de la o avicola italiana de pe pe langa Craiova. Isi luase cik 25 de pui unul mai frumos si mai carnos ca altul,da' din pacate doi i s-au ascuns printre lemne si au murit acolo. La unu zice baba,citez: "I-am vazut aripa la vreo cateva zile...de sub lemne...Murise saracu acolo!"

Frate si asta asa a tinut-o 3 ore. Mare noroc am avut cu playbox-ul meu,desi mi-am scos auzul din sanatate,am zis ca n-o ascult ca mor.

A doua tot de prin oltenia,a urcat la Bucuresti sa vina la Iasi ca si noi. O baba simpla la prima vedere,genul ala de femeie care a crescut 10 copii la viata ei si cu haine negre din cap pana in picioare. Avea o sacosa mare plina cu mancare si inca o geanta din Primul Razboi Mondial cam cat o geanta de voaiaj normala.

Esential in descrierea mea,este faptul ca, avea prostul obicei sa se descalte si sa-si intinda picioarele in niste sosete de un alb-murdar spre negru,izbitor,exact la nasul prietenei mele,care a calatorit cu mine. Noi ce sa mai zicem...ne-am rupt de ras.Ca sa nu mai zic faptul ca avea un stil de a manca fantastic.Eu am banuit-o de o diploma ceva in arta servirii mesei: jumatate din ce ducea la gura,cadea pe jos. Si ea nu avea nicio treaba.Baga in contiunare ca si cum nu se intamplase nimic deosebit.

Din papornita aia mare cand mai scotea cate un hamburger sau o pizaa...ce va inchipuiati ca manca slana si ceapa? Ne ne ne! Era moderna baba! Revin...cand scotea mancaruri americane din sacosa intra de jumate'.La un moment dat ma gandeam sa o trag inapoi sa nu intre toata acolo.

Fantastic oricum! E bine sa mergi cu trenu'. Cu masina n-ai avea ce sa prea povestesti. Ca in masina n-ai babe de nicio culoare si nici nu-ti doresti sa iei orice ar fi. Deci mergeti cu trenul fratilor! Nu consumati benzina sau diesel,nu va enervati la semafoare,sau pe o autostrada aglomerata,dar fiti pregatiti de intamplari extreme...Babe extreme!

l'automne...

Aujourd'hui je pense beaucoup...Je suis un adulte qui a toujours des problemes...Les unes sont importantes les autres ocuppent du temps,mais je ne suis jamais tranquille...C'est presque impossible de vivre sans penser,sans juger chaque sittuation. Mais je pense...que j'ai oublie vivre. Vivre dans le plus reel sens.Etre heureux,sourire tout le temps,remarquer les plus simples choses autour de moi... Parfois je crois que je suis une feuille d'arbre qui tombe chaque automne.Au debut de l'anee je suis verte,puis je commence a augmenter,en ete je suis en plain vie et puis,je commence a vieillisser...Je suis vieille en automne,toute jaune et je sais que la mort n'est pas loin... La vie d'une feuille est la vie des hommes. Au debut nous sommes jaunes et voyeux mais puis on devient vieille et on commence a oublier la beaute de la vie... Mois je suis encore verte.Je crois encore que la vie est belle et que les hommes sont honettes,meme si je me trompe toujours. L'honestite est qqs qui est rare tres rare aujourd'hui. Chaqun est interesse de son avenir,de ses argeants mais tres peux de celui de sa cote. J'aime etre une feuille qui est vert toujours.

LOWLANDS...

N-am crezut ca exista asa ceva...cativa din prietenii mei stiu ce e de fapt Lowlands...Si cred ca merita sa scriu despre acel eveniment si pe blogul meu...O mare de oameni.In jur de 70 000 de iubitori de muzica live si muzica buna nu manele si porcarii ca la noi. Concerte maraton de cate o ora si nu mai mult, in decurs de 4 zile, toate desfasurate in 10 corturi mari de circ unde incapeau in jur de 20 000 de suflete care aveau un singur numitor comun: MUZICA.Unde e nebunia asta? In Olanda in fiecare an in luna august. Anul asta am fost si eu acolo.Am nimerit din pura intamplare. prietenul meu oricum se ducea ca avea bilet din timp insa eu eram pe dinafara total.Si totusi daca e sa ai noroc ai. Unul din gasca noastra a castigat la un concurs niste bilete si asa am reusit sa iau si eu unul.Nu ma zic pretul ca va sta parul permanent in cap...Anyway,cert e ca am ajuns la festival.Nebunie inca de la intrare.Masini cu miile asteptau sa se deschida portile. Eu eram in oceanul ala de oameni si Doamne ce bine ma simteam.
Am asezat cortul in campingul numarul 3 si in prima zi asta a fost.Insa de seara a inceput nebunia.Wati de muzica la maxim explodau din boxele date la maxim ale fiecarui cort si simteam cum imi vibreaza tot corpul in acelasi ritm. Rock,pop,house,hard core,hardstyle,dance,asian music,etc...Ce nu gaseai...de toate si pentru orice gust...Cea fost cel mai tare anul asta: concert Nightwish,Anouk,Franz Ferdinand, si N.E.R.D.
Concertul Nightwish a fost incendiar asa cum obisnuiesc ei sa faca. Desi Tarja nu mai canta cu ei si acum o au pe Anette tot a meritat sa-i vad live.Am fost in randul 3 si am cantat fiecare melodie cu ei.Jocul de flacari a facut toti banii simteam efectiv caldura flacarilor pe mine.Sentiment super!!!! Am gasit pe Youtube chiar acel moment asa ca vi-l las si voua aici :) http://www.youtube.com/watch?v=j8wbKXUr9ng
Daca am vazut Lowlands am vazut ce poate fi mai super la un festival.Lume pestrita, rock-eri multi,eram singura romanca de pe-acolo. Toata lumea ma credea olandeza si pe mine insa nu eram. Eram o romanca minunata de ceea ce vedea.Fantastic! Va recomand Lowlands ca fiind unul dintre cele mai tari festivaluri ever!

zi de zi...

Trecem unii pe langa altii zi de zi si nu ne gandim ca toti avem ceva in comun. Ce anume? Ei bine lipsa zambetului de pe fata. Ma uit in oras de fiecare data cand ajung, sa vad pe cineva care mai si zambeste cand vorbeste la telefon,cand vede un copilas mic intr-un carucior impins de o proaspata mamica,cand vede un pui de catel care se gudura pentru o bucata de paine sau un fir de iarba care tremura usor in bataia vantului...Nu mai stim sa ne bucuram de chestiile marunte care ne inconjoara.Suntem toti cuprinsi de rutina zilnica,suntem toti incruntati si cu riduri de expresie pe frunte. Cine mai zambeste azi? Aproape nimeni.Nici macar copiii nu mai sunt copii.Sunt toba de carte si sistemului parca nu-i mai ajunge.Fiecare profesor indoapa elevii cu informatii care le sunt sau nu de folos doar ca sa arate ce grozav e. Copiii nu mai stiu sa se bucure.Nu mai stiu ce-i aia natura,ce-i ala un cartof pus cu mana ta sau un lapte abia muls cald si dulce. Taranul e privit azi ca spita cea mai de jos a societatii.Nu e asa! Taranul e mai destept decat il credem noi...Taranul a fost si este inca baza societatii.Ganditi-va,daca n-ar mai fi si cineva care sa dea cu sapa noi ce-am mai manca? Si asa cererea a depasit de mult oferta pietei,daca n-am avea tarani am fi muritori de foame sau am manca legume si fructe de la sera,tratate si stropite cu tot felul de insecticide si ingrasaminte chimicale,genul ala de alimente pe care nici musca nu se mai pune.
Ca sa revin la zambet,sentimente si bucurii minusucle...Astea ne fac viata pana la urma.Chestiile minore de care ne lovim.Mie una imi place sa zambesc si sa rad cat pot de mult. Fara ras n-as mai fi eu,asa sunt si asa am fost de cand ma stiu.Fire vesela si haioasa. Nu-mi plac oamenii posaci care se inchid in ei,care nu mai stiu sa guste viata,nervosi si artzagosi gata mereu sa se certe si niciodata sa nu vada partea buna a vietii. Eu o gasesc,sau macar incerc sa o gasesc in tot ce ma inconjoara.Ori de cate ori imi e greu sau sunt intr-un impas nu ma las prada greutatii. Fac haz ne necaz asa cum face romanul de cand se stie si zau ca e bine. E terapie pentru suflet...Zi de zi incercati si voi sa radeti mai mult! Si viata o sa vi se para mai roz ;)

mdea....

Inceputul va fi pesimist.Toata lumea a sarit in capul lor ca fac un experiment.Toata lumea a crezut ca de la niste particule cu o viteza uluitoare o sa se faca o mare gaura neagra si o sa ne inghita pe toti.Si ce daca? N-am nimic de pierdut.Niciun regret... Daca eram in locul lor imi dadeam toata silinta sa-mi iasa acel mic Big Bang si sa le arat tuturor specialistilor ca nu e nimic periculos in asta. E decat un experiment la nivel de laborator niste atomi invartiti intr-un tunel incercand sa imite explozia primordiala. Dar nu le-a reusit. Ceva s-a stricat.Vreun atom mai rautacios a zis ca el nu se mai invarte. S-a oprit la mijlocul drumului spre capatul tunelului si a zis ca el ameteste.Bine asta e explicatia mea.In realitate nici ei,spacialistii de la Geneva n-au prevazut ca s-ar putea intampla ceva rau.Nu-i condamn. Deloc chiar.N-a mai facut nimeni asa ceva pana acum asa ca n-aveau de unde sa stie cum se poate termina.Urat sau frumos.Cert e ca toata lumea le-a sarit in cap. Gata! Experiment esuat! Parca toti se bucurau ca munca de o viata a unor oameni de stiinta s-a naruit in cateva secunde. Lasati sa se avante in iuresul bucuriei,au fost imediat treziti la realitate de palma izbitoare a esecului. Si asa a vazut omenirea sfarsitul lumii.Prostii! Lumea asta nu se va sfarsi asa usor.O explozie care se va transforma in implozie si gata. Nicio gaura neagra nu va trage in ea tot globul asta. Lumea se va termina mult mai urat...Lumea asta pe care noi o distrugem cu fiecare aparat de aer conditionat pe care il instalam,cu fiecare masina care iese pe portile unei fabrici sau cu fiecare gunoi pe care incercam sa-l aruncam in cos,dar el cade pe jos si noi din comoditate nu ne mai aplecam sa-l luam...Sa-l ia gunoierii,ca doar de-aia sunt platiti! Gandire ingusta,ce sai faci? Omenirea ar trebui sa se teama de omenire si nu de un experiment esuat de care azi nu se mai aude nimic. Omul face si desface.Nu exista rai si iad. Sunt convinsa ca le gasim pe amandoua pe pamant. Raiul insa se diminueaza pe zi ce trece.Tot ce e verde se usuca si tot ce e viu moare. O sa moara si omul? Zi de zi insa nu e vizibil.Piere si rasa umana si se naste alta cu o gena din ce in ce mai slaba si mai vulnerabila la boli si viroze.Hai sa nu ne cramponam de un experiment! Noi insine suntem experiment si inca unul esuat. De ce? Pentru ca suntem singura rasa din lume capabila sa distruga tot ce e bun si frumos in jurul ei...Mdea! Asa e!

damn!

Hmmm...even if i'll tell you i'm sure you won't believe me... But i'm telling you that...I found him...that half we search all our life...And i'm so happy i did. Don't ask me how it happend cause it was so sudden i still think it's a dream or something. This summer at the muntain we met and hmmm...we watched some movies together we talked a bit and in about one week we decided to be together.And we still are...it's about 4 months since that and i feel like i know him forever and ever. Maybe i met him in another life.I don't know that but i feel i can talk to him for hours and hours and i won't get bored. He makes me laugh and he makes me feel safe.He can cook and he likes to do that for me,he likes to walk in the parc with me and to hold my hand so tight that he won't let me go whatever will happen...And still he does let me go...At the airport he has to do that. I really hate that place,cause when i'm there to let him go i feel like he takes my life with him.Not a piece,not half but all my life and my heart. I feel like i'm letting go to myself without even doing something.But what can i do? Shit! That airplane is taking my love away...last time i was at the airport it was exactley 2 weeks ago.He visited me for one week.Damn! That's too short i want him for longer. I want him forever next to me,with his warm lips pressed on my chest and with his arms around me. I want to feel his soft lips every 5 seconds and to dive in his blue eyes. To play with his blond hair and to laugh a bit when i see him staring at me...I want to dance for him,to make him feel good and to see his smile always... He left me there in the front of the airport hugging me and kissing me and he was so sweet like the last piece of a candy you just ate. I felt like i wanted to scream his name,to run after him and to stop that airplane from going away. Amsterdam...the destination...how can i get there faster to wait for him in the front gate? To be there with a big smile and tears in my eyes and to say "Welcome home my love! I was waiting for you to arrive!" Damn! I can't do that... But he's comming back to me...in winter for sure...to see his love he's doing his best and i know that! He's trying everything possible just to see me and i will always thank him for that. God! Can you please give birth to Jesus faster than 25th December so i can see him earlier? I know it's not possible but winter break is so far from us...And still,i will survive.I'm working every day so i can stop thinking of him and still he runs free in my mind...As he would say sometimes naked...He's always there it can't be helped! And i love him! Damn i do!

Vezi Pisi,ca ala e schimbatorul de viteze nu e ce crezi tu!

Un ditamai jeepanul înaripat tâsneste cu o secunda înainte sa se puna verde la semafor. Îl calareste o roscata inexpresiva, cu privirea fixa pe sub ochelari de soare. Dupa geamurile fumurii larg deschise, la zeci de centimetri de la sol, o muleaza un costum impecabil de sub care flutura dantela decolteului. O blonda cu parul lins sub ochelarii de soare de pe crestet, bronzata artificial într-un tricou Prada, se lasa prada cailor putere ce fornaie sub capota unui Z4, pe Magheru. Bunoace amândoua. Nu e zi în care sa nu vezi câte o superbucata gonind într-un bolid etern nou-nout. Masinile sunt niste OZN-uri de sosea, sportive, stralucitoare, soferitele care le manevreaza au mai toate un set comun de trasaturi: 25-30 de ani, ochelari de soare, toale stridente, privirea înainte, o întepeneala nerabdatoare si un sictir atât de evident, de parca în jurul lor ar fi niste gândaci scârbosi ce se tin dupa ele si pe care se grabesc sa-i spulbere în tromba cu gaz de esapament. Sau poate le e frica sa nu le galopeze caii putere înaintea lor. Instant, toti masculii îsi spun convinsi: “clar nu este masina ei, e a unui dobitoc”. Sau: “cine stie cât o fi supt pentru masina asta?”. Sau: “mama, fratica, câte spume are janghinoasa asta, i-a dat tati masinuta sa se plimbe. Vezi, pisi, ca ala e schimbator de viteze, nu e ce crezi tu”. Ne vine sa facem asta, probabil, în primul rând din invidie, de ce sa ne mintim, si pentru ca nu poti decât sa asociezi aceste bunatati cu siamezele lor ce îti sar în ochi din câte un mertzan lucios, condus de un barbat semi-calvit, scârbos, pe la 40 de ani. Tipologie pe care am trasat-o într-o dimineata împreuna cu un coleg, în drum spre job. Mi se pare o forma destul de urâta de misoginism. Pentru ca daca vezi un tinerel de 25-30 de ani opintindu-se cu un Bentley, nu ti se pare iesit din comun si îl mai si invidiezi. Sau daca vezi o femeie frumoasa într-o masina frumoasa, dar de segment mic si de duzina, la fel: aproape oricine îsi permite un credit pentru asa ceva, nu e nimic neobisnuit. Dar de ce sa credem ca o frumuete de 25 de ani, din categoria ochelari de soare, nu-si poate permite un Maserati? Sau ca blonda cu parul lins nu si-a câstigat dreptul la un Z4 dupa ce a dansat cinci ani la bara în cluburi fitoase cu cântareti de manele? Cred ca discriminarea asta s-ar mai domoli daca le-am vedea pe aceste frumuseti în masini naspa. O bruneta cu fata de papusa si cu forme divin conturate îi da în gura unui Lastun cu spoilerul desprins si cu caroseria vopsita doar pe jumate, cu toba desprinsa ce lasa scântei în urma ei si cu jeg întarit pe geamuri. Sau alta, din categoria Nicoleta Luciu, manevreaza aproape cu sânii un Trabant ce pocneste ca artificiile, împopotonat cu bubureze si fluturasi cu magnet, alaturi de prietena ei la fel de buna care o ajuta, printr-o miscare circulara, sa introduca în viteza I schimbatorul întepenit. Eu nu am vazut totusi asa ceva. Sper sa ma însel.