Trecem unii pe langa altii zi de zi si nu ne gandim ca toti avem ceva in comun. Ce anume? Ei bine lipsa zambetului de pe fata. Ma uit in oras de fiecare data cand ajung, sa vad pe cineva care mai si zambeste cand vorbeste la telefon,cand vede un copilas mic intr-un carucior impins de o proaspata mamica,cand vede un pui de catel care se gudura pentru o bucata de paine sau un fir de iarba care tremura usor in bataia vantului...Nu mai stim sa ne bucuram de chestiile marunte care ne inconjoara.Suntem toti cuprinsi de rutina zilnica,suntem toti incruntati si cu riduri de expresie pe frunte. Cine mai zambeste azi? Aproape nimeni.Nici macar copiii nu mai sunt copii.Sunt toba de carte si sistemului parca nu-i mai ajunge.Fiecare profesor indoapa elevii cu informatii care le sunt sau nu de folos doar ca sa arate ce grozav e. Copiii nu mai stiu sa se bucure.Nu mai stiu ce-i aia natura,ce-i ala un cartof pus cu mana ta sau un lapte abia muls cald si dulce. Taranul e privit azi ca spita cea mai de jos a societatii.Nu e asa! Taranul e mai destept decat il credem noi...Taranul a fost si este inca baza societatii.Ganditi-va,daca n-ar mai fi si cineva care sa dea cu sapa noi ce-am mai manca? Si asa cererea a depasit de mult oferta pietei,daca n-am avea tarani am fi muritori de foame sau am manca legume si fructe de la sera,tratate si stropite cu tot felul de insecticide si ingrasaminte chimicale,genul ala de alimente pe care nici musca nu se mai pune.
Ca sa revin la zambet,sentimente si bucurii minusucle...Astea ne fac viata pana la urma.Chestiile minore de care ne lovim.Mie una imi place sa zambesc si sa rad cat pot de mult. Fara ras n-as mai fi eu,asa sunt si asa am fost de cand ma stiu.Fire vesela si haioasa. Nu-mi plac oamenii posaci care se inchid in ei,care nu mai stiu sa guste viata,nervosi si artzagosi gata mereu sa se certe si niciodata sa nu vada partea buna a vietii. Eu o gasesc,sau macar incerc sa o gasesc in tot ce ma inconjoara.Ori de cate ori imi e greu sau sunt intr-un impas nu ma las prada greutatii. Fac haz ne necaz asa cum face romanul de cand se stie si zau ca e bine. E terapie pentru suflet...Zi de zi incercati si voi sa radeti mai mult! Si viata o sa vi se para mai roz ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu